Imediat după Revoluţia din decembrie 1989 au fost declanşate toate energiile. Toate economiile în valută ale lui CEAUşESCU au fost reschise spre importuri dintre cele mai diverse, de la scule muzicale, la fruxcte exotice, până la achiziţionarea de tehnică de calcul de ultimă oră. şi ca tacâmul să fie complet, fiecare persoană care a avut acces la oarece resurse şi-a tras partea leului, ajungându-se la preţuri de import exact ca acum în pandemie, oneroase. Orice discuţie era de prisos, pentru că şmecherii se orientaseră către firme unde patronii aveau un cont personal de unde plăteau mita, fără ca cineva să-i întrtebe de sănătate.
S-au importat calculatoare personale la preţuri exagerat de mari, căci mai circulau reviste cu preţuri. Să iei un PC no-name la 3.500USD când un IBM PC era 2.500USD însemna o mare ţeapă dată statului democrat, tânărului stat democrat, dar banii nu mai contau căci erau din visteria dictatorului, nu? în acestă atmosferă tulbure s-au produs nenumărate achiziţii şi au apărut PC-uri la sălile 2313, 2316 şi 2317 cu capacitate de memorare modestă, care lucrau cu dischete de 8 inches. Produsele software erau bune. Existau medii de dezvoltare Borland PASCAL şi C. Au apărut cărţi de programare în Turbo Pascal şi Turbo C, care au avut un succes răsunător în mediul academic, căci lucrul la PC reprezenta altceva în raport cu programarea unde erau folosite cartelele perforate şi se aştepta zile multe de la o rulare la alta.
Primele PC-uri a arătat tuturor care era direcţia de urmat şi care erau schimbările majore de mentalitate pe care fiecare dintre noi trebuia să le urmăm rapid, pentru a avea o şansă reală de a merge înainte.
Pentru mine nu a fost chiar ceva spectaculos căci de pe vremea lui CEAUŞESCU îmi cumpărasem un calculator personal CoBra făcut de ITCI Braşov, chiar dacă nu era el cel mai grozav şi lucram cu un televizor, făceam ce aveam de făcut, rezolvând micile mele chestiuni şi la probleme de seminar dar şi la variante de optimizare de la contractele de cercetare unde eram angrenat, chiar dacă nu erau ele prea complicate. Nu reprezenta pentru mine o mare noutate de a avea în faţă o tastatură, un monitor şi de a lucra direct, fără intermediari. Mai târziu mi-am achiziţionat şi un PC Junior produs la IIRUC, cu care m-am înţeles destul de bine, deşi erau situaţii în care trebuia să reiau reintroducerea de programe căci instabilitatea tensiunii dădea mari probleme funcţionării acestui PC, sensibil ca orice sculă electronică şi mioritică în acelaşi timp.



(elaborat azi 11 septembrie 2020)